Siria în vizor

De Joseph Kishore
17 decembrie 2012

Săptămâna trecută, Statele Unite şi marile puteri europene au efectuat o serie de paşi pentru a interveni mai direct în războiul civil sectar sângeros pe care l-au întreţinut în Siria. Scopul lor este de a da jos de la putere guvernul lui Bashar al-Assad.

Siria - ţară în care au fost ucişi zeci de mii de oameni şi care se confruntă cu o catastrofă economică ca urmare a operaţiunii sprijinite de SUA - este acum cea mai recentă ţară dintr-o lungă serie de alte ţări care se afla în perspectiva unui bombardamentul american.

Vineri, secretarul apărării Leon Panetta a anunţat că armata americană va începe dislocarea bateriilor de rachete Patriot şi a 400 de alţi soldaţi de-a lungul graniţei turco-siriane. Acestora li se vor alătura 400 de soldaţi germani şi 360 de soldaţi olandezi, care să opereze bateriile de rachete suplimentare.

În timp ce aceste trupe sunt desfăşurate sub pretextul "apărării" împotriva unui posibil atac sirian asupra Turciei, manevra este de fapt o escaladare semnificativă a tendinţei spre războiul a Statelor Unite. Sistemele anti-rachetă pot fi folosite împotriva avioanelor militare şi a rachetelor pentru a furniza acoperire aeriană forţelor de opoziţie sau pentru crearea unei zone "no-fly" de-a lungul graniţei, ambele fiind acţiuni precursoare unei acţiuni militare directe.

Mişcarea vine la numai câteva zile după o întâlnire a "Prietenilor Siriei" în Maroc, acolo unde puterile majore, inclusiv Statele Unite, au dat binecuvântarea oficială "Coaliţiei Naţionale a Forţelor de Opoziţie şi a Revoluţiei Siriene". Grupul a fost asamblat împreună cu doar o lună în urmă de către administraţia Obama pentru a fi uns drept un guvern oficial.

Declarând Coaliţia Naţională ca fiind "reprezentantul legitim" al poporului sirian, puterile imperialiste adoptă o politică de escaladare a războiului sectar sângeros până la victoria definitivă - răsturnarea guvernului sirian şi înlocuirea sa cu un guvern mai maleabil faţă de obiectivele celor de la Washington.

Din nou, o întreaga societate este distrusă. Războiul civil sectar din Siria - în care grupuri sunite islamist-fundamentaliste s-au aliat cu SUA şi joacă un rol din ce în ce mai decisiv - a dus deja la moartea a zeci de mii de oameni. Aproximativ două milioane de oameni au devenit refugiați, sute de mii fugind din ţară.

Siria, o ţară relativ avansată cu una dintre cele mai mari speranţe de viaţă în Orientul Mijlociu, este condusă necruţător înapoi. Institutul pentru Finanţe Internaţionale a estimat săptămâna trecută că, ca urmare a războiului şi sancţiunilor internaţionale, economia Siriei se va micşora cu 20 la sută în 2012.

Inflaţia a crescut la 40 la sută şi a dus la un colaps corespunzător privind puterea de cumpărare. Infrastructura socială este în stare de colaps. Foamea este în creştere. Pâinea este din ce în ce mai limitată. Milioane de oameni nu sunt în măsură să îşi încălzească casele din cauza costurilor pentru combustibil. Zeci de spitale au fost închise sau duc lipsă de surse de bază.

Responsabilitatea principală pentru această situaţie se află la puterile imperialiste. De la erupția inițială a protestelor anti-Assad la începutul anului 2011, SUA a lucrat necruţător pentru a avansa propriile interese, bazându-se pe forţele reacţionare şi cele de dreapta, inclusiv pe organizaţii legate de Al-Qaeda şi conduse de Frontul Al Nusra. La începutul acestei săptămâni, frontul a organizat atentate cu bombă în maşini la Damasc. Au fost ucişi cel puţin 24 de civili, inclusiv un număr mare de copii.

Cinismul total al operaţiunii americane este greu de asuns. Pentru mai mult de un deceniu, cadrul ideologic central al politicii SUA - folosit pentru a justifica războiul în străinătate şi asaltul asupra drepturilor democratice la domiciliu - a fost "războiul împotriva terorii." Cu toate acestea, armata americană şi CIA-ul se afla acum într-o alianţă de facto cu Al-Qaeda în Siria, aşa cum a fost cazul şi în Libia în 2011. Mişcarea Washingtonului, aceea de a desemna Frontul Al Nusra drept o "organizaţie teroristă" este destinată în parte pentru a acoperi faptul că a lucrat îndeaproape cu respectiva organizaţie timp de mai multe luni, ajutând la construirea ei până când a ajuns cea mai importantă forţa de luptă a "rebelilor."

Conflictul pe care SUA l-a înţretinut ameninţă să se transforme în crime sectare brutale, însoţite de bombe NATO. Cifra de zeci de mii de morţi va creşte rapid în sute de mii.

Criminalitatea imperialismului american merge dincolo de operaţiunile văzute de Germania nazistă în perioada premergătoare celui de- al Doilea Război Mondial. O ţară după alta este luată în vizor pentru răsturnarea bazei sale şi pentru aceasta sunt folosite cele mai nesimţite minciuni: Afganistan, Irak şi Libia. Şi acesta este numai începutul. Datorită în special a alianţei sale cu Iranul, Siria este văzută ca o "legatură" într-o tendinţă mai largă pentru redesenarea graniţelor din Orientul Mijlociu şi consolidarea poziţiei SUA în raport cu concurenţii săi geopolitici principali. Administraţia Obama este angajată în acelaşi timp într-o campanie globală de atacuri cu drone şi asasinări ilegale care vizează Pakistanul, Yemenul, Somalia şi alte ţări. Africa este o sferă tot mai mare de operaţiuni. SUA încerca sa încercuiască China prin reorientarea forţelor militare în sud-estul Asiei. Nu există nicio parte a lumii pe care clasa de guvernământ a SUA să nu o considere ca fiind în afara "sferei sale de influenţă."

Clasă de guvernământ americană simte că poate funcţiona cu o astfel de criminalitate cinică datorită faptului că organizaţiile oficiale "anti-război" au devenit, prin intermediul administraţiei Obama, integrate în establishment-ul politic burghez şi s-au transformat în suporterii cei mai mari în favoarea intervenţiei. Cei care se numeau "de stânga" au acordat sprijinul lor "revoluţiei siriene", o revoluţie planuită de CIA și condusă de Al-Qaeda.

Cu toate acestea, unitatea politică oficială se sprijină pe baze foarte limitate. La domiciliu, precum şi în străinătate, clasă de guvernământ pune în aplicare o politică profund nepopulară. Stoparea războiului fără sfârşit şi catastrofa pe care o prevesteşte depinde de mobilizarea politică independentă a clasei muncitoare în lupta pentru socialism.